Această dorință, comună cu a Dumneavoastră, este realizată de către „RATMIR” prin proiectele sale care se dezvoltă în prezent în mai multe locații, inclusiv în zonele pitorești aferente râului Nistru, și care vor devenii asemenea spații de trai și de odihnă.

Energia regenerabilă va deveni principala sursă de producție de electricitate la nivel mondial în 2025, depășind astfel cărbunele, estimează Agenția Internațională a Energiei, în raportul său anual pentru 2023.

Centrele ştiinţifice din lume preocupate de domeniul clădirilor depun eforturi considerabile în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a clădirilor viitorului la general şi a unor noi concepţii, soluţii, principii de sporire a performanţei energetice a clădirilor noi şi celor existente în particular.

Concepţiile arhitecturale şi structurale privitor la casele viitorului sunt destul de diversificate şi ramificate atât ca obiective, cât şi ca soluţii. Printre acestea pot fi evidenţiate cele care rezultă din: arhitectura dinamică, arhitectura sustenabilă, arhitectura organică, arhitectura bioclimatică, arhitectura ecologică, arhitectura solară, arhitectura pasivă, arhitectura regenerativă.

Pentru a satisface adecvat nevoilor prezentului şi viitorului, construcțiile viitorului vor satisface următoarele cerințe și obiective:

       · să economisească cât mai eficient resursele preţioase (apa, energia);

       · să fie dinamice – adaptive, adică la variaţiile condiţiilor climatice şi a exigenţelor utilizatorilor aflate după cum se cunoaşte, într-o permanentă mișcare/deviere;

       · să fie flexibile, permiţând o continuă transformare a spaţiului deservit;

       · să utilizeze surse regenerabile şi curate de energie;

       · să nu polueze mediul şi să nu genereze deşeuri finale;

       · să prezinte un înalt grad de prefabricare şi de adaptivitate la noile tehnologii a domeniului;

       · să fie adaptive şi uşor integrabile în diverse structuri;

       · să poată fi ușor monitorizate şi dirijate prin sisteme automatizate moderne de management energetic.

Obiectivele nominalizate vor fi realizate intervenind asupra:

       ■ geometriei clădirii – prin realizarea unor anvelope cu o configurare geometrică cât mai eficientă din punct de vedere energetic, principiu la baza căruia se impune de fapt gestionarea adecvată a dimensiunilor geometrice şi volumetrice a clădirii. Această gestionare se realizează prin intermediul unor indicatori ai geometriei clădirii cum ar fi: - Gradul de compacitate termică reieșind din raportul suprafaţă de schimb/volum locuibil; - Raportul suprafaţă construită/volum; - Perimetrul expus (perimetrul suprafeţei construite); - Raportul între lungimea şi lăţimea în plan a suprafeţei construite; - Rapoarte suprafeţe expuse pe diferite orientări/suprafaţă laterală totală.

       ■ protecţiei termice, lucru care se poate realiza prin utilizarea mai multor strategii pasive şi active printre care: hiperizolare termică; hiperetanşare; transformarea unor elemente de anvelopă în stocatoare energetice; creşterea inerţiei termice a unor elemente bine alese, în scopul atenuării oscilaţiilor diurne ale temperaturii/radiaţiei solare, utilizarea unor strategii de termoreglare a anvelopei, cuplajul corect anvelopă/sol, în raport cu caracteristicile anvelopei şi particularităţile climatice etc.

       ■ utilizarea energiei solare în sisteme pasive - pereţi, tâmplărie etc;

       ■ utilizarea energiei solare în sisteme active – instalaţii de încălzire solare şi cu pompe de căldură, precum şi de ventilare - condiţionare a aerului cu pompe de căldură, sonde canadiene şi tuburi termice.

Izolarea termică recomandată a pereţilor exteriori:

       1. Cu polistiren expandat EPS de 10 şi 15 cm după caz;

       2. Izolarea soclului cu polistiren extrudat XPS de 10 şi 15 cm după caz;

       3. Izolarea termică a teraselor cu 10 cm vată minerală;

       4. Modernizarea tâmplăriei exterioare prin înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare cu geamuri termopan şi etanşarea rosturilor acestora.

       5. Alte măsuri de eficienţă energetică cum ar fi modernizarea izolaţiei termice a conductelor care transportă agenţi termici calzi, dotarea centralelor termice cu cazane pe biomasă, dotarea cu SRE etc.

Clădirea ecologică, cunoscută și sub denumirea de clădire durabilă sau sustenabilă, sau verde, este o abordare pentru proiectarea, construirea clădirilor într-un mod responsabil din punct de vedere ecologic și eficient din punct de vedere al resurselor. Scopul este de a reduce impactul asupra mediului (al clădirilor și al locuitorilor săi) prin promovarea eficienței energetice, conservarea apei, reducerea deșeurilor, utilizarea materialelor durabile și calitatea sănătoasă a aerului interior. Clădirile verzi vor minimiza utilizarea resurselor, pentru a reduce deșeurile și pentru a minimiza efectele nocive asupra sănătății umane și asupra mediului, oferind în același timp spații de locuit de înaltă calitate, confortabile și sănătoase.

Clădirile în care locuim ne pot îmbolnăvi, în special unele materiale din care le construim. Industria construcțiilor e responsabilă de 40 la sută din emisiile globale de carbon. În plus, emisiile de CO2 generate astfel au crescut cu cinci la sută față de 2020 și cu doi la sută față de vârful de dinaintea pandemiei din 2019, conform programului de mediu al Națiunilor Unite. 

Betonul e în continuarea cel mai folosit material de construcții, iar asta ne afectează sănătatea, cu atât mai mult a celor care chiar lucrează în construcții. Știe asta deja și inteligența artificială (AI-ul) care atunci când a fost programat de un arhitect să genereze imagini cu modul în care vor arăta clădirile în viitor a arătat niște zgârie-nori acoperiți de copaci și plante.

Totuși, cuvântul „sustenabil” e deja golit de conținut, iar practica insuficientă. De ce? Pentru că nu propune o paradigmă nouă, revoluționară, ci doar un bandaj pentru un mod limitativ și distructiv de a construi și proiecta case și zone rezidențiale.

O gamă largă de practici de sustenabilitate nu urmărește decât să facă clădirile „mai puțin rele”, constituind măsuri inadecvate pentru arhitectura actuală și viitoare. Problema cu arhitectura durabilă este că se oprește la „a susține”. Limitarea acestei abordări e că proiectele sustenabile privesc clădirile ca pe niște entități individuale, izolate, nu ca niște părți integrate ecosistemului lor. Având în vedere tot ceea ce știm despre clima în care trăim, asta nu mai e de mult suficient, așa că avem nevoie de arhitectură regenerativă, care nu doar susține mediul natural, dar e o partea activă a sa.

De ce atunci când distrugem ceva creat de om îl numim vandalism, dar când distrugem ceva creat de natură îl numim progres?

În mod convențional, o cladire „verde” foloseste funcții active sau pasive ca instrument de reducere și conservare. Cele mai multe designuri sustenabile văd cladirile ca pe ceva de sine statator, mai degraba decât ca părți integrate ale ecosistemului. Iar dacă ne gândim la nevoile actuale ale planetei noastre, această abordare nu este una suficientă. Nu este suficient sa susținem mediul natural, ci trebuie să și refacem procesele acestuia.

În biologie, regenerarea se referă la capacitatea de a reînnoi, de a reface sau de a crește țesuturile din organisme și ecosisteme în concordanță cu fluctuațiile naturale. Regenerarea aplicabilă (proiectării și construirii) cladirilor are în vedere structuri care imită aspectele restaurative existente în natură. Adică lumea naturală este implicată drept mijloc și generator de arhitectură. Sistemele vii de pe terenul destinat construcției devin elemente de bază ale structurii construite în armonie cu ecosistemul general.

Spre deosebire de clădirile proiectate în mod sustenabil, clădirile regenerative se proiectează și exploatează pentru a exclude nimicirea ecologică, dimpotrivă, cu impact pozitiv asupra mediului natural. Trecerea de la o perspectiva de sustenabilitate la una regenerativă înseamnă că se proiectează structuri care nu doar sa utilizeze resursele limitate, ci și să le refacă, penru un mediu în general mai rezilient, care să poată rezista provocărilor naturale.

Designul regenerativ urmărește ca (clădirile) să fie o extensie a locului, a amplasamentului, a florei și faunei și a ecosistemului, ca parte a unui sistem mai amplu, contribuind la producerea si partajarea resurselor precum apa curată, energia și hrana, altfel spus este o abordare sistemică.

Acest tip de intervenții pot include bio-mimetismul pentru imitarea naturii, învelișuri ale clădirilor pentru curățarea aerului, structuri de purificare a apei sau o arhitectură care captează carbonul. Acest tip de mentalitate cu siguranță va face față urgenței climatice si necesității de biodiversitate de pe ordinea zilei.

Clădirile eficiente din punct de vedere energetic și adaptate la schimbările climatice presupun respectarea următoarelor caracteristici:

1. Orientarea „design solar pasiv”: clădirile se orientează pentru a profita de căldura soarelui iarna și de umbră vara, pentru iluminarea naturală și încălzire, reducând consumul de energie.
2. Izolația (învelișul și materialele clădirii): Folosirea materialelor de construcție care sunt rezistente la schimbările meteorologice și evenimentele meteorologice extreme: se aleg materialele de izolare, care vor menține clădirea caldă iarna și răcoroasă vara.
3. Ferestrele: se recomandă ferestrele cu geam dublu, care conțin un strat de gaz între geamuri pentru a reduce pierderile de căldură și pentru a preveni curenții.
4. Ventilația: se va utiliza ventilația naturală pentru a reduce sarcina de răcire și încălzire. Ventilația adecvată ajută la reglarea temperaturii interioare și reduce consumul de energie.
5. Iluminarea: se folosesc sisteme de iluminat eficiente care folosesc LED-uri, care sunt de lungă durată și folosesc mai puțină energie.
6. Energia regenerabilă: se implementează sisteme de energie regenerabilă, cum ar fi panourile solare, turbinele eoliene sau sistemele micro-hidro, pentru a furniza energie verde și a reduce dependența de sursele de energie neregenerabile.
7. Sistemele de management al energiei: se utilizează sisteme de automatizare precum termostate, senzori de iluminat și alte sisteme de management al energiei care ajută la reducerea consumului de energie.
8. Conservarea apei: Recoltarea apei de ploaie și utilizarea acesteia pentru irigare, spălare, igienizare etc.
9. Peisaje rezistente la secetă: peisaje concepute pentru a minimiza consumul de apă și pentru a maximiza răcirea naturală și umbrirea.

Materialele ecologice considerate durabile în construcții și prioritare:

1. Bambusul: resursă regenerabilă (cu creștere rapidă), care poate fi folosită pentru pardoseli, pereți. placare și acoperiș.
2. Oțelul reciclat: material durabil și rezistent care poate fi folosit pentru încadrare și elemente structurale.
3. Baloții de paie: o opțiune excelentă pentru izolare datorită valorii înalte și impactului redus asupra mediului.
4. Pământul bătut: un material realizat din sol comprimat, nisip și alte materiale naturale. Oferă o masă termică excelentă și este durabil și de lungă durată.
5. Pluta: un material durabil care poate fi folosit pentru pardoseli și panouri de perete, rezistent la foc, fonoabsorbant, cu proprietăți naturale de izolare.
6. Betonul de cânepă: un amestec de fibre de cânepă și var care poate fi folosit pentru izolație și ca înlocuitor pentru beton sau cărămidă. Este ușor, non-toxic și are proprietăți termice excelente.
7. Sticla reciclată: poate fi folosită pentru blaturi, pardoseli și faianță.  

În concluzie, abordarea sistemică regenerativă asupra proiectării și construcției clădirilor, inclusiv materialelor utilizate, vor face ca resortul rezidențial al viitorului pe care îl promovăm cu toată silința, să ne facă pe noi toți mai fericiți, iar mediul natural păstrat și pentru generațiile viigoare.